GDPR explicitat (3): Respectați principiile și demonstrați-vă conformitatea activităților

Articol publicat pe siteul cloud☁mania în data de 10 Iulie 2017. Autor: Radu Crahmaliuc

Și iată-ne ajunși la partea de principii. Sub GDPR, principiile de protecție a datelor stabilesc principalele responsabilități pentru organizații. Principiile sunt similare cu cele din Legea 677/2001, cu detalii adăugate la  anumite puncte și o nouă cerință pentru responsabilitate. În fond, acest principiu al responsabilității este unul dintre vectorii cheie ai GDPR. Operatorii de date personale sunt obligați nu numai să respecte aceste principii, ci și să demonstreze modul în care sunt activitățile lor sunt conforme cu principiile prelucrării datelor personale.  Dar hai sa le vedem pe rând.

Care sunt principiile GDPR? Le găsim în Art.5: ”Principii legate de prelucrarea datelor cu caracter personal”:

a). Legalitate, echitate şi transparenţă – acesta este un principiu esențial, strâns asociat cu drepturile fundamentale ale omului. Datele cu caracter personal trebuie să fie prelucrate ”în mod legal, echitabil şi transparent faţă de persoana vizată.”

b). Limitări legate de scop – datele personale trebuie să fie colectate în scopuri bine determinate, explicite şi legitime, iar prelucrările ulterioare nu trebuie să se abată de la aceste scopuri. E important aici să reținem că prelucrarea publica prin arhivare, pentru cercetare ştiinţifică/ istorică sau pentru analize statistice nu se considera ca deviantă de la scopurile iniţiale – așa cum se arată în Art. 89, alin. 1.

c). Reducerea la minimum a datelor – prin acest principiu operatorii sunt avizați de faptul că orice colectare de date personale trebuie foarte bine analizată înainte de obținerea efectivă a datelor, care trebuie să fie cele mai relevante și strict limitate la ceea ce este absolut necesar pentru scopurile în care sunt prelucrate.

d). Exactitatea informațiilor – operatorii trebuie să se ia toate măsurile pentru a asigura validitatea datelor, iar cele dovedite inexacte trebuie actualizate rapid sau șterse.

e). Limitarea stocării – datele trebuie păstrate fix atâta timp cât sunt necesare pentru pelucrarea asumată. Perioadele mai lungi de stocare sunt excepții asociate cu activități publice de arhivare, cercetare sau statistica, conform Art. 89, alin. 1.

f). Integritate și confidențialitate – iarăși un principiu esențial. Prelucrarea datelor personale trebuie făcută în cele mai proprii condiții de siguranță, care să includă ”protecţia împotriva prelucrării neautorizate sau ilegale şi împotriva pierderii, a distrugerii sau a deteriorării accidentale, prin luarea de măsuri tehnice sau organizatorice corespunzătoare”.   Din punctul meu de vedere, acesta este un vortex al GDPR. Cine nu respectă acest principiu este direct expus la breșe de securitate și confidențialitate, fiind un candidat sigur pentru extrem de severele penalități.

Așa cum spuneam și puțin mai sus, în partea introductivă a acestui articol, aceste principii se regăsesc și în legislația actuală. Dacă luăm Directiva 95/ 46 EC la Art. 6 din Capitolul ”Principii legate de calitatea datelor” găsim că datele cu caracter personal trebuie să fie:

a). prelucrate cu bună-credință – conform dispozițiilor legale;

b). colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime – cu același amendament legat de prelucrarea științifică și statistică, dar fără operațiunile de arhivare în interes public prezente în GDPR;

c). adecvate, pertinente şi neexcesive – prin raportare la scopul în care sunt colectate şi ulterior prelucrate;

d). exacte şi, dacă este cazul, actualizate –  cu recomandarea ca datele inexacte sau incomplete să fie şterse sau rectificate;

e). stocate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate strict pe durata necesară – cu completarea legată de condițiile și garanțiile aferente stocării pe termen lung.

Marea diferență față de textul Directivei 95/ 47 apare la Aliniatul 2:

  • În Directiva Comisiei Europene (Art.6, Alin.2) se arată că: ”Operatorul trebuie să se asigure că se respectă alineatul (1)”
  • În GDPR (Art. 5, Alin.2) apare clar principiul responsabilității: ”Operatorul trebuie să fie responsabil de respectarea alineatului (1) şi să poată demonstra această respectare (“responsabilitate”).”

Cu alte cuvinte, cea mai importantă adăugare la GDPR este principiul responsabilității. GDPR vă cere nu numai să respectați principiile – de exemplu, prin documentarea deciziilor luate cu privire la o activitate de procesare, ci și să demonstrați oricând această responsabilitate. Dar, în opinia mea, noțiunea de ”accountability”, introdusă în textul original al GDPR  înseamnă puțin mai mult decât o simplă ”responsabilitate”. Descrierea Cambridge English Dictionary e concludentă pentru asta: ”Someone who is accountable is completely responsible for what they do and must be able to give a satisfactory reason for it”

Mergând la textul legislației naționale, paragraful 2 din Art. 4 nu diferă forte mult de conținutul Art. 5 din GDPR. Astfel, în Legea 677/2001, Art.4, Alin 2. se specifică: Operatorul este responsabil de respectarea alineatului (1) şi poate demonstra această respectare (“responsabilitate”).”

Concluzionând, iată ce am reținut ca extrem de important din capitolul despre Principii (a se vedea GDPR Considerentul 39):

  • Orice prelucrare de date cu caracter personal trebuie să fie legală şi echitabilă.
  • Principiul transparenţei prevede că orice informaţii şi comunicări referitoare la prelucrarea respectivelor date cu caracter personal trebuie să fie uşor accesibile şi uşor de înţeles şi că se utilizează un limbaj simplu şi clar.
  • Persoanele fizice trebuie informate cu privire la riscurile, normele, garanţiile şi drepturile în materie de prelucrare a datelor cu caracter personal şi cu privire la modul în care să îşi exercite drepturile în legătură cu prelucrarea.
  • Scopurile specifice în care datele cu caracter personal sunt prelucrate trebuie să fie explicite şi legitime şi să fie determinate la momentul colectării datelor respective.
  • Datele cu caracter personal trebuie să fie adecvate, relevante şi limitate la ceea ce este necesar pentru scopurile în care sunt prelucrate.
  • Datele cu caracter personal ar trebui prelucrate doar dacă scopul prelucrării nu poate fi îndeplinit în mod rezonabil prin alte mijloace.
  • Operatorul trebuie să stabilească termene pentru ștergere sau revizuirea periodică.
  • Datele personale trebuie prelucrate într-un mod care să asigure în mod adecvat securitatea şi confidențialitatea, inclusiv în scopul prevenirii accesului neautorizat la acestea sau utilizarea neautorizată a datelor cu caracter personal şi a echipamentului utilizat pentru prelucrare.
Advertisements

GDPR explicitat (2): Ce sunt datele personale?

Articol publicat pe siteul cloud☁mania în data de 04 Iulie 2017. Autor: Radu Crahmaliuc

Care sunt datele cu caracter personal?

Problema esențială a oricărei companii este felul în care se raportează la GDPR, iar prima întrebare logică în orice analiză internă este: care sunt datele cu caracter personal pe care le controlăm sau prelucrăm și în ce măsură trebuie să ne concentrăm pe aceste date.

În ”Art.2: Domeniul de aplicare material” se explicitează că ”Prezentul regulament se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, efectuată total sau parțial prin mijloace automatizate, precum și prelucrării prin alte mijloace decât cele automatizate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidentă a datelor sau care sunt destinate să facă parte dintr-un sistem de evidentă a datelor.”

Prima întrebare logică este ce înțelege UE prin ”date cu caracter personal”? Răspunsul îl găsim chiar la începutul ”Art.4: Definiții”: “date cu caracter personal” înseamnă orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă (“persoana vizată”)”. Adică, ”o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale”.

Cu alte cuvinte, ”persoana vizată ” – poate fi definită ca elementul principal pe care este construit întregul mecanism GDPR. Este chiar persoana fizică ale căror date cu caracter personal sunt supuse prelucrării. Prin persoană fizică se înțelege orice individ în viață, care conform ”Art.1: Obiect și obiective” are dreptul la:

  • Protecția datelor cu caracter personal
  • Protecția prelucrării datelor cu caracter personal
  • Libera circulație nerestricționată a datelor cu caracter personal în cadrul UE

Mergând mai departe, putem extrage din contextul definiției de mai sus și o descriere a datelor cu caracter personal la care se face referire în Art.1: ”Date cu caracter personal” trebuie considerate acele informații despre o persoană identificabilă care se referă la nume, un număr de identificare (CNP, Card de Identitate, Certificat de Naștere, Pașaport, Permis de conducere, Card asigurări sociale, etc), date de localizare, un identificator online (o adresă IP de exemplu), sau unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale. Nu se specifică cu claritate, dar multe legislații europene sau din SUA consideră genul (bărbat, femeie) ca informație personală confidențială pe care nu ești obligat să o declari atunci când trebuie să completezi diferite chestionare sociale sau comerciale.

Care ar fi elementele de noutate față de legislația existentă? Făcând o comparație pe texte, în Legea 677/ 2001 Art.3 (a) definiția este puțin mai simplă: ”o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale”. Noua definiție extinde aria de acoperire a ”numărului de identificare”, definit acum ca ”element de identificare” și din care pot face parte ”un nume, un număr de identificare, date de localizare sau un identificator online”.

Așa cum se arată chiar de la primele două Specificații din textul Regulamentului EU 2016/679, nu trebuie să omitem faptul că toată filosofia GDPR este construită pe drepturile fundamentale ale omului. Art.8, alin.1 din ”Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene” şi Art.16, alin.1 din ”Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene” prevăd dreptul oricărei persoane la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc. Mai mult de atât, principiile şi normele referitoare la protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor lor cu caracter personal ar trebui, indiferent de cetăţenia sau de locul de reşedinţă al persoanelor fizice, să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestora, în special dreptul la protecţia datelor cu caracter personal.

”Prezentul regulament urmăreşte să contribuie la realizarea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie şi a unei uniuni economice, la progresul economic şi social, la consolidarea şi convergenţa economiilor în cadrul pieţei interne şi la bunăstarea persoanelor fizice.”  Considerentul nr.2 din Regulamentul nr. 679 din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE

Am înțeles deci care pot fi datele considerate cu caracter personal care se supun GDPR. Și atunci, care sunt informațiile pentru care nu este necesară obținerea compatibilității cu noul regulament european? Tot în Art.2 ni se explică faptul că GDPR nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în următoarele situații:

  • în cazul unei activități care nu intră sub incidența dreptului Uniunii Europene;
  • de către statele membre atunci când desfășoară activități care intră sub incidența Capitolului 2, Titlul V din Tratatul UE;
  • de către o persoană fizică în cadrul unei activități exclusiv personale sau domestice;
  • de către autoritățile competente în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor, sau al executării sancțiunilor penale, inclusiv al protejării împotriva amenințărilor la adresa siguranței publice şi prevenirii acestora.

Mai rămâne să ne lămurim ce înseamnă ”prelucrarea datelor cu caracter personal”. ”Art.4 – Definiții” ne ajută și de această dată, explicându-ne: ”prelucrarea datelor înseamnă orice operațiune sau set de operațiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau asupra seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, divulgarea prin transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziție în orice alt mod, alinierea sau combinarea, restricționarea, ștergerea sau distrugerea”.

GDPR se aplică atât datelor cu caracter personal automatizate, cât și sistemelor de arhivare manuală în care datele personale sunt accesibile conform unor criterii specifice. Aceasta este mai largă decât definiția din Legea 677/ 2001 și ar putea include seturi de înregistrări manuale cronologice care conțin date cu caracter personal. Datele personale care au fost pseudonime – de exemplu, codificate la cheie – pot intra sub incidența GDPR în funcție de dificultatea de a atribui pseudonimul unei anumite persoane.

Tot la capitolul de definiții putem vedea și ce se înțelege prin: “restricționarea prelucrării” – marcarea datelor cu caracter personal stocate cu scopul de a limita prelucrarea viitoare a acestora, în timp ce “creare de profiluri” înseamnă orice formă de prelucrare automată care constă în utilizarea datelor cu caracter personal pentru a evalua anumite aspecte personale referitoare la o persoană fizică, în special pentru a analiza sau prevedea aspecte privind performanta la locul de muncă, situația economică, sănătatea, preferințele, personale, interesele, fiabilitatea, comportamentul, locul în care se află persoana fizică respectivă sau deplasările acesteia.

Care sunt datele personale sensibile?

GDPR se referă la datele personale sensibile ca la “categorii speciale de date cu caracter personal“. De cele mai multe ori categoriile speciale includ în mod specific date genetice și date biometrice, în cazul în care sunt procesate pentru a identifica în mod unic o persoană. Este destul de comun faptul că datele sau categoriile de date sensibile sunt asociate unor excepții de la aplicarea GDPR sau a unor situații speciale.

În Art.9: ”Prelucrarea de categorii speciale de date cu caracter personal”, în primul alineat se spune că ”se interzice prelucrarea de date cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, confesiunea religioasă sau convingerile filozofice sau apartenența la sindicate şi prelucrarea de date genetice, de date biometrice pentru identificarea unică a unei persoane fizice, de date privind sănătatea sau de date privind viaţa sexuală sau orientarea sexuală ale unei persoane fizice.”

O încadrare clară și concisă a situațiilor speciale. Totul se complică destul de mult când încep să fie enumerate excepțiile de la aceste interdicții, multe dependente de dreptul intern al statelor membre. Iată câteva dintre aceste excepții într-o trecere în revistă succintă:

  • operatorul are consimțământul explicit din partea persoanei vizate pentru unul sau mai multe scopuri specifice;
  • prelucrări autorizate în domeniul ocupării forţei de muncă, al securităţii sociale şi protecţiei sociale;
  • protejarea intereselor vitale atunci când persoana vizată se află în incapacitate fizică sau juridică de a-şi da consimţământul;
  • activităţi legitime şi garantate ale unor fundații sau asociaţii, dar numai pentru membrii organismului respectiv;
  • persoanele vizate fac publice în mod manifest date cu caracter personal;
  • constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanţă;
  • motive de interes public major;
  • scopuri legate de medicina muncii, stabilirea unui diagnostic medical, furnizarea de asistenţă medicală sau socială sau gestionarea sistemelor de sănătate sau asistenţă socială;
  • motive de interes public în domeniul sănătăţii publice;
  • scopuri de arhivare în interes public, cercetare ştiinţifică, istorică sau statistică.

O altă categorie specială de informații se referă la datele personale asociate unor condamnări penale, infracţiuni sau măsuri speciale de Securitate. Așa cum prevede Art.10: ”Prelucrarea de date cu caracter personal referitoare la condamnări penale şi infracţiuni” se face numai sub controlul unei autorităţi de stat sau atunci când prelucrarea este autorizată de dreptul Uniunii sau de dreptul intern și se aplică garanții suplimentare.

În fine, o precizare care ține de situații destul de întâlnite în realitate. În Considerentul 27 se specifică faptul că GDPR ”nu se aplică datelor cu caracter personal referitoare la persoane decedate.” Statele membre pot să prevadă norme speciale privitoare la această categorie de date.

Avem un DPO: Cum îl certificăm?

 

Articol publicat pe site-ul cloud☁mania în data de 30 Januarie 2018

Mai sunt 114 zile până la intrarea în vigoare a Regulamentului EU 2016 – 679 și unul dintre aspectele care se află (încă) într-un con de umbră este pregătirea viitorilor responsabili cu protecția datelor (Data Protection Officer – DPO). Atât textul GDPR, cât și Ghidul privind Responsabilul cu protecția datelor (DPO) realizat de Grupul de Lucru Articolul 29 sunt destul de laconice în explicarea pregătirii profesionale a acestui personaj deosebit de important, un adevărt pivot al implementării și păstrării conformității GDPR la nivel de organizație.

Lipsa de norme dă naștere la interpretări. Această zonă crepusculară e cu atât mai critică în contextual în care avem de a face cu un Regulament European cu serioase implicații legislative. Cum alegem un DPO? Pe ce criterii profesionale? Cine ne garantează expertiza profesională a celui pe care îl vom numi în acest rol, element cheie în adopția GDPR? Sunt întrebări legitime care își găsesc cu destulă greutate răspunsul în condițiile în care în mod oficial nu există un organism de certificare sau de recunoaștere a competențelor unui DPO, nici la nivel UE și nici în celelalte țări membre. Cu o singură excepție, pe care o vom prezenta la sfârșit.

Ce găsim în Regulament, ghiduri și recomandări

Articolul 37 Alineatul 5 din GDPR stabilește că responsabilul cu protecția ar trebui să fie ”desemnat pe baza calităţilor profesionale şi, în special, a cunoştinţelor de specialitate în dreptul şi practicile din domeniul protecţiei datelor, precum şi pe baza capacităţii de a îndeplini sarcinile prevăzute la articolul 39.” Destul de laconic, nu?

Haideți să căutăm ceva lămuriri în partea introductivă a Regulamentului EU 2016/ 679. În Considerentul 97 se fac niște specificații, pornind de la situațiile clare care necesită numirea obligatorie a unui DPO. Există cele trei situații: autoritate publică, prelucrare ce implică monitorizare regulată şi sistematică sau o prelucrarea pe scară largă pentru categorii speciale de date cu caracter personal se recomandă ca ”o persoană care deţine cunoştinţe de specialitate în materie de legislaţie şi practici privind protecţia datelor trebuie să acorde asistenţă operatorului sau persoanei împuternicite de operator pentru monitorizarea conformităţii.” Dacă experiența în legislație este de la sine înțeles în cazul GDPR, ce ar trebui să înțelegem din ”practici privind protecția datelor”?  Mai departe se specifică: ”În sectorul privat, activităţile principale ale unui operator se referă la activităţile sale de bază, şi nu la prelucrarea datelor cu caracter personal drept activităţi auxiliare. Nivelul necesar al cunoştinţelor de specialitate ar trebui să fie stabilit în special în funcţie de operaţiunile de prelucrare a datelor efectuate şi de nivelul de protecţie impus pentru datele cu caracter personal prelucrate de operator sau de persoana împuternicită de operator. Aceşti responsabili cu protecţia datelor, indiferent dacă sunt sau nu angajaţi ai operatorului, ar trebui să fie în măsură să îşi îndeplinească atribuţiile şi sarcinile în mod independent.” Stufos și ambiguu, lăsând loc pentru orice interpretări…

Revenind la Articolul 39, Alineatul 1 din GDPR unde ne trimite Articolul 37, aici este vorba de sarcinile care îi revin unui DPO. Să vedem cam ce experiență necesită fiecare:

  1. informarea şi consilierea companiei şi personalului care se ocupă de prelucrare cu privire la obligaţiile GDPR, dar și altor dispoziţii de drept al Uniunii sau drept intern referitoare la protecţia datelor – impune aptitudini clare pe parte legislativă și procedurală;
  2. monitorizarea respectării GDPR, a altor dispoziţii de drept referitoare la protecţia datelor şi a politicilor de protecţie a datelor cu caracter personal, inclusiv alocarea responsabilităţilor şi acţiunile de sensibilizare şi de formare a personalului implicat în operaţiunile de prelucrare, precum şi auditurile aferente – în plus față de abiltățile legislative se recomandă aptitudini manageriale de alocare a responsabilităților, sensibilizare și de formare a personalului, precum și experiență de auditare;
  3. furnizarea de consiliere la cerere în ceea ce priveşte evaluarea impactului asupra protecţiei datelor şi monitorizarea funcţionării acesteia, în conformitate cu articolul 35 – aici e clar că e nevoie de cineva familiarizat cu evaluarea riscurilor și a impactului asupra protecției datelor;
  4. cooperarea cu autoritatea de supraveghere; – aici practic e doar o chestiune de reprezentare, DPO acționând ca persoana de contact;
  5. punct de contact pentru autoritatea de supraveghere – la fel ca mai sus.

Din ce avem până acum, reiese că un DPO trebuie să aibă cunoștințe temeinice de legislație internă și europeană, să aibă un bun spirit managerial, să fie capabil să facă o analiză de risc și să fie un bun comunicator. OK. Altceva? Și bineînțeles să fie capabil să-și rezolve sarcinile de servici.

Ghidul WP29 sugerează că nivelul de expertiză al unui DPO trebuie să fie adecvat complexității datelor personale prelucrate și a măsurilor de protecție necesare. De exemplu, pentru o activitate complexă ce implică un larg volum de date senzitive, DPO trebuie să posede un înalt nivel de expertiză și suport.  O explicație logică, dar tot nu știm cine ne garantează nivelul de expertiză și suport? Pe site-ul Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal există o pagină dedicată Responsabilului cu Protecția Datelor, care reprezintă o sinteză a recomandărilor din Ghidul WP29 de care am pomenit mai devreme. Pe lângă spiritual etic și integritatea profesională, calități personale absolut necesare pentru îndeplinirea sarcinilor, un candidat la poziția DPO trebuie să dovedească și o serie de calități profesionale, precum:

  • experiență în legislația și practicile de protecție a datelor la nivel național și european;
  • nivelul de cunoștințe în  domeniul protecției  datelor în funcție de operațiunile de prelucrare a datelor efectuate și de nivelul de protecție necesar pentru datele cu caracter personal prelucrate;
  • să înțeleagă operațiunile de prelucrare efectuate, precum și sistemele de informații și cerințele de securitate și protecție a datelor prelucrate de operator;
  • cunoștințe privind reglementările legale din domeniul public, în cazul unei autorități sau instituții publice.

Lipsa unei entități de recunoaștere a competențelor

Bun, acum ne-am făcut o idee despre ce calități trebuie să aibă un DPO, dar tot nu știm cine ne oferă garanția că acesta va fi capabil să gestioneze un proces unde pericolele pândesc la fiecare pas? Nicăieri în documentațiile amintite nu am găsit ca principal atribut capacitatea de coordonare a unui proiect care durează cam întreg ciclul de viață al unui business și mai ales experiența de managementul crizei.

Ce criterii trebuie să primeze la numirea unui DPO? Să punem pe cineva priceput, ca să-l avem în schema la data de 25 mai a.c.? Sau să ne bazăm pe cineva care știe ce este de făcut în momentul în care apare o breșă de Securitate? Putem avea șansa ca acest moment să nu apară de loc. Putem avea încredere într-un tânăr cu abilități manageriale care face o instruire de 4-5 zile? Desigur, dar învățatul ”din mers” presupune asumarea unor riscuri. În cine aveți mai mare încredere în situația unui incendiu? Într-un proaspăt absolvent cu uniforma apretată sau într-un pompier veteran?

Lipsa de reguli clare generează ambiguitate. Desigur, există opțiunea externalizării acestei poziții și apelarea la un DPO specializat. Bun, ce fel de specializare ar trebui să aibă acesta pentru a fi de încredere? Putem să încredințăm oricui informațiile cele mai sensibile ale unei companii? O soluție ar fi selectarea pe bază de curriculum. Asta va veni în timp, când primele generații de DPO vor acumula experiența în proiecte reale.

Cursuri de formare DPO pe piața din România

În România există deja câteva opțiuni instruire pentru DPO. Unele dintre acestea sunt rezultatul cooperării dintre companii românești și organizme care girează recunoașterea internațională a certificării DPO în anumite condiții, altele sunt inițiative locale care oferă programe de formare customizate pentru cei care vor să se specializeze în GDPR. Unele dintre aceste oferte de cursuri pot fi găsite în Catalogul GDPR publicat în octombrie 2017, altele vor fi disponibile în noua ediție a Catalogului care va apărea în scurt timp.

Cu toate acestea, în acest moment niciunul dintre programele de instruire existente în țara noastră nu beneficiază de recunoașterea unei autorități naționale sau europene, care să reglementeze certificarea DPO.  Ce putem face în aceste condiții? Să mizăm pe faptul că nu va apărea niciun incident de Securitate până când DPO-ul nostru va acumula suficientă experiență pentru a administra situația critică? Sau sa ne consolăm cu faptul că datele prelucrate de noi nu sunt critice și în consecință nu avem nevoie de cineva cu ani de expertiză. Cert este că o pregătire profesională specializată pe GDPR este absolut necesară. Aici nu ne putem baza doar pe tutoriale de pe YouTube.

În lipsa unor standarde de certificare se merge pe principiul că piața aduce experiența, care ajută la formarea experților. În țările cu tradiție, un rol important îl au asociațiile profesionale și mediile academice. Probabil că lucrurile vor evolua și la noi. Dacă ne uităm la recomandările organismelor de certificare cu recunoaștere internațională precum IAPP sau PECB vom vedea că pentru acordarea unei diplome de Certified Data Protection Officer este nevoie de o experiență de minim 2-3 ani în proiecte de protecție a datelor personale sau de acumularea ulterioară a acestei experiențe în peste 300 de ore de proiect. Partenerii IAPP oferă cursuri independente sau corelate de Certified Information Privacy Professional/Europe (CIPP/E) și Certified Information Privacy Manager (CIPM), menite să asigure formarea optimă a unui DPO.  Statisticile arată că e nevoie de cel puțin 25-30 de ore de instruire doar pentru a obține o înțelegere coerentă a problematicii GDPR, și de peste 300 de ore de proiect pentru obținerea unei experiențe  de DPO.

Modelul spaniol

Agenția de protecție a datelor personale din Spania (AEDP) este prima din Europa care a stabilit un set de reguli pentru certificarea DPO. Acestea explică în detaliu ce abilități trebuie să demonstreze un DPO pentru ași putea exercita funcția în proiectele GDPR. În lipsa unor specificații clare în GDPR, AEPD a decis elaborarea unei scheme de certificare care să definească un cadru general de recunoaștere a competențelor unui DPO.

Pentru aceasta, AEPD colaborează cu ENAC (Entitatea Națională Spaniolă pentru Acreditări) și cu un grup de experți în protecția datelor. Rolul ENAC în acest demers este acreditarea schemei de certificare care se face conform standardului ISO 17024. AEPD apreciază că va fi necesar și un proces de autorizare a entităților care oferă servicii de instruire.

Dar și aici apare o problemă: evaluatorii organismului de certificare vor trebui să dețină o experiență profesională echivalentă sau (de dorit) mai mare decât candidații propuși certificării… și capacitatea de evaluare a examenelor. Asta presupune cel puțin o diplomă postuniversitară și minim 5 ani de experiență în securitatea informațiilor.

GDPR explicitat (1): Cine se va supune noului regulament și Unde?

Articol publicat pe site-ul cloud☁mania în data de 01 Noiembrie 2017 . Autor: Radu Crahmaliuc

GDPR Ready! este o inițiativă care își propune să asigure un transfer deschis de know-how către toți cei interesați de asigurarea conformității cu Regulamentul Uniunii Europene 679/ 2016, care va intra în vigoare pe 25 mai 2018. Pentru operatorii și procesatorii de date personale obținerea conformității GDPR la nivel organizațional presupune un proces extrem de complex ce începe cu înțelegerea datelor senzitive și a locației lor, accesului la date și procesele de business în care se utilizează. Inițiativa GDPR Ready! își propune să vă ofere accesul deschis la toate resursele necesare pentru înțelegerea implicațiilor noilor prevederi ale acestui Regulament, evaluarea acțiunilor care se impun la nivel de organizație și punerea lor în practică sub cele mai bune auspicii.

După o serie de articole introductive intitulate ”GDPR Ready? AMR 1 an! Cât suntem de pregătiți pentru noul Regulament de Protecție a Datelor Personale?” și ”GDPR Prima sursa de informare Portalul UE” continuăm seria de materiale exploratorii referitoare la noul Regulament EU 2016/ 679 privitor la Protecția Datelor Personale. În articolele menționate am făcut o scurtă analiză asupra  importanței și obiectivelor noului Regulament, o trecere în revistă a direcțiilor de acțiune și o prezentare generală a conținutului site-ului Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), respectiv o prezentare a sursei de informare primară: Portalul General Data Protection Regulation, administrat de Uniunea Europeană, care este gândit ca o pagină oficială a regulamentului UE 2016/ 679.

Acestea au fost informațiile generale. Vom continua acum cu o serie de analize și comentarii pe textele extrase din legislația oficială, menite să clarifice acele aspecte practice și de fond pe care orice operator sau procesator de date trebuie să le ia în considerație.

Cine trebuie să fie compatibil GDPR?

Este o întrebare esențială pentru orice companie care vrea să vadă în ce măsură activitățile de prelucrare a datelor personale pe care le derulează se aliniază sau nu cu prevederile noului regulament european.

Potrivit EU 2016/ 679, noile reguli GDPR se aplică “controlorilor/ operatorilor” și “procesatorilor” de date. Cum se definesc aceste noțiuni? Potrivit Art.4, Par.7-10, părțile implicate într-un proces de prelucrare a datelor personale sunt definite astfel:

“operator sau controlor” – persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenţia sau alt organism care – singur sau împreună cu altele – stabileşte scopurile şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; atunci când scopurile şi mijloacele prelucrării sunt stabilite print-o prevedere a Uniunii Europene sau o prevedere a legislației naționale, operatorul sau criteriile specifice pentru desemnarea acestuia pot fi prevăzute în dreptul UE sau în dreptul intern;

“procesator” – persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenţia sau alt organism care prelucrează datele cu caracter personal în numele operatorului, printr-o împuterncire de partea acestuia;

“destinatar sau recipient” – persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenţia sau alt organism căreia (căruia) îi sunt divulgate date cu caracter personal, indiferent dacă este sau nu o parte terţă. Cu toate acestea, autorităţile publice cărora li se pot comunica date cu caracter personal în cadrul unei anumite anchete în conformitate cu dreptul UE sau cu dreptul intern nu sunt considerate destinatari; prelucrarea acestor date de către autorităţile publice respective respectă normele aplicabile în materie de protecţie a datelor, în conformitate cu scopurile prelucrării;

“parte terţă” – o persoană fizică sau juridică, autoritate publică, agenţie sau organism, altul decât persoana vizată, operatorul, persoana împuternicită de operator şi persoanele care, sub directa autoritate a operatorului sau a persoanei împuternicite de operator, sunt autorizate să prelucreze date cu caracter personal;

Dar ce se înțelege prin ”persoana vizată”? Pentru acest termen nu am găsit o definiție explicită în Regulament, dar putem presupune în mod implicit că:

persoana vizată ” – este persoana fizică ale căror date personale sunt supuse prelucrării. Adică este chiar persoana pentru care a fost construit întregul mecanism GDPR. Prin persoană fizică se înțelege orice individ în viața, care conform Art.1 are dreptul la:

  • Protecția datelor cu caracter personal
  • Protecția prelucrării datelor cu caracter personal
  • Libera circulație nerestricționată a datelor cu caracter personal în cadrul UE

Revenind la noțiunile de operator și procesator, dacă sunteți un operator de date personale GDPR preia vechile obligații legale specifice activității derulate, venind cu noi cerințe precum:

  • obligativitatea de a păstra evidența datelor cu caracter personal și a activităților de procesare
  • răspundere juridică semnificativă dacă sunteți responsabil pentru o încălcare.

Rețineți că un operator nu este scutit de obligații în cazul în care colaborează cu un procesator de date.

Care este acoperirea geografică a GDPR?

Una dintre noutățile regulamentului o constituie extinderea ariei geografice de aplicabilitate. Noile reglementări nu se aplică numai prelucrărilor efectuate de organizații care operează în cadrul UE, ci sunt extinse și asupra oricărei organizații din afara UE care oferă bunuri sau servicii persoanelor fizice din UE.

Conform Art.3 – Domeniul de aplicare teritorial, noul regulament ”se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în cadrul activităților unui sediu al unui operator sau al unei persoane împuternicite de operator pe teritoriul Uniunii, indiferent dacă prelucrarea are loc sau nu pe teritoriul Uniunii.”

Ce fel de activități de prelucrare sunt supuse acestor reguli? GDPR se aplică ”prelucrării datelor cu caracter personal ale unor persoane vizate care se află în Uniune de către un operator sau o persoană împuternicită de operator care nu este stabilit(ă) în Uniune, atunci când activitățile de prelucrare sunt legate de:

  • oferirea de bunuri sau servicii unor astfel de persoane vizate în Uniune, indiferent dacă se solicită sau nu efectuarea unei plăţi de către persoana vizată;
  • monitorizarea comportamentului lor dacă acesta se manifestă în cadrul Uniunii.

Totodată, regulamentul se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către un operator care nu este stabilit în Uniune, ci într-un loc în care dreptul intern se aplică în temeiul dreptului internațional public.

O mai bună explicitare despre prevederile Art.3 pot fi găsite în considerentele publicate în prima parte a documentului oficial EU 2016/679, unde se spune că:

Considerentul 22: ”Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul activităților unui sediu al unui operator sau al unei persoane împuternicite de operator din Uniune ar trebui efectuată în conformitate cu prezentul regulament, indiferent dacă procesul de prelucrare în sine are loc sau nu în cadrul Uniunii. Sediul implică exercitarea efectivă şi reală a unei activităţi în cadrul unor înţelegeri stabile. Forma juridică a unor astfel de înţelegeri, prin intermediul unei sucursale sau al unei filiale cu personalitate juridică, nu este factorul determinant în această privinţă.”

Considerentul 23: ”Pentru a se asigura că persoanele fizice nu sunt lipsite de protecţia la care au dreptul (…) prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate care se află pe teritoriul Uniunii de către un operator sau o persoană împuternicită de acesta care nu îşi are sediul în Uniune ar trebui să facă obiectul prezentului regulament în cazul în care activităţile de prelucrare au legătură cu oferirea de bunuri sau servicii unor astfel de persoane vizate, indiferent dacă acestea sunt sau nu legate de o plată. Pentru a determina dacă un astfel de operator sau o astfel de persoană împuternicită de operator oferă bunuri sau servicii unor persoane vizate care se află pe teritoriul Uniunii, ar trebui să se stabilească dacă reiese că operatorul sau persoana împuternicită de operator intenţionează să furnizeze servicii persoanelor vizate din unul sau mai multe state membre din Uniune. Întrucât simplul fapt că există acces la un site al operatorului, al persoanei împuternicite de operator sau al unui intermediar în Uniune, că este disponibilă o adresă de e-mail şi alte date de contact sau că este utilizată o limbă folosită în general în ţara terţă în care operatorul îşi are sediul este insuficient pentru a confirma o astfel de intenţie.”

Considerentul 24: ”Prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate care se află pe teritoriul Uniunii de către un operator sau o persoană împuternicită de acesta care nu îşi are sediul în Uniune ar trebui, de asemenea, să facă obiectul prezentului regulament în cazul în care este legată de monitorizarea comportamentului unor astfel de persoane vizate, în măsura în care acest comportament se manifestă pe teritoriul Uniunii. Pentru a se determina dacă o activitate de prelucrare poate fi considerată ca “monitorizare a comportamentului” persoanelor vizate, ar trebui să se stabilească dacă persoanele fizice sunt urmărite pe internet, inclusiv posibila utilizare ulterioară a unor tehnici de prelucrare a datelor cu caracter personal care constau în crearea unui profil al unei persoane fizice, în special în scopul de a lua decizii cu privire la aceasta sau de a analiza sau de a face previziuni referitoare la preferinţele personale, comportamentele şi atitudinile acesteia.”

Considerentul 25: ”În cazul în care dreptul unui stat membru se aplică în temeiul dreptului internaţional

public, prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, unui operator care nu este stabilit în Uniune, ci, de exemplu, într-o misiune diplomatică sau într-un oficiu consular al unui stat membru.”

Vom continua explicitarea GDPR în articolele următoare. Urmăriți articolele și activitățile derulate în cadrul inițiativei GDPR Ready!

Articole anterioare:

Cum pot obține certificarea DPO în România?

Articol publicat pe site-ul cloud☁mania în data de 01 Noiembrie 2017. Autor: Radu Crahmaliuc

International Association of Privacy Professionals (IAPP) estimează un necesar de peste 75.000 de ofițeri pentru protecția datelor în întreaga Europă – înt-o apreciere inițială cifra era de 28.000). Chiar și așa, privind cu luciditate, această cifră pare mult subdimensionată față de nevoile reale din toate țările membre și din toate industriile.

Victimă sigură sau super-erou?

Una dintre marile noutăți cu care vine GDPR este necesitatea stabilirii unui ofițer cu protecția datelor personale, care să joace rolul de intermediar între organizație și autoritatea de supraveghere. Regulamentul stipulează destul de clar în articolele 37 – 39 când trebuie ales, care este rolul și ce îndatoriri are un DPO. Puteți citi despre toate acestea pe larg în recentul meu articol ” GDPR Explicitat (11) : Un personaj important – Data Protection Officer (DPO)”.  Mai mult de atât, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) a postat pe site-ul sau în versiunea românească ”Ghidul privind Responsabilul cu protecția datelor (DPO)” care conține recomandări valoroase ale grupului de lucru Articolul 29.

Există deja destule surse de informare legate de condițiile în care trebuie să numim un DPO și cam ce ar trebui să facă un astfel de personaj care va avea un o poziție distinctă în schema oricărei organizații. Cu toate aceste, continuă să existe o serie de incertitudini legate de diferite aspecte. De exemplu, într-o versiune inițială GDPR menționa că orice companie care are peste 250 de angajați e obligată să numească un DPO. Ulterior s-a renunțat la această delimitare și au rămas în vigoare cele trei situații clare în care suntem obligați să numim un DPO.

În conformitate cu Articolul 37, Aliniat 1 din GDPR, trebuie să desemnăm un ofițer de protecție a datelor (DPO) dacă:

  • suntem o autoritate publică (cu excepția instanțelor care acționează în calitatea lor judiciară);
  • efectuăm o monitorizare sistematică, la scară largă, a persoanelor (de exemplu, urmărirea comportamentului online);
  • facem o prelucrare la scară largă a unor categorii speciale de date sau date referitoare la condamnările penale și infracțiuni.

În rest, rămâne la latitudinea noastră dacă vom aloca sau nu o astfel de poziție, chiar dacă avem o microîntreprindere cu 2 angajați… Recomandarea grupului de lucru Articolul 29 este totuși ca în funcție de complexitatea și riscurile asociate activităților de prelucrare a datelor cu caracter personal să fie numit un DPO care poate coordona activitățile de mapare a fluxurilor de date, poate realiza o evaluare de impact sau poate administra analizele de risc.

Alte neclarități sunt legate de statutul oarecum special de subordonare în schema unei organizații, precum și de condițiile în care un DPO poate fi tras la răspundere. De aici și pozițiile oarecum extreme de victimă sigură a autorităților de supraveghere sau de super-erou, care cu vitejia sa poate apăra compania de orice amenințare. În fine, alte discuții controversate se referă la pregătirea optimă a unui DPO și din ce departament ar trebui recrutat: HR, legal, operațional sau IT? Și aici există o multitudine de recomandări ce oferă o plajă largă de soluții, precum constituirea unui grup de acțiune cu reprezentanți ai tuturor departamentelor implicate care să susțină în permanență – și la o adică să poată să suplinească, rolul unui DPO. La limita extremă este apelarea la serviciile unui DPO super-specializat, care eventual poate consilia mai multe organizații, la limita conflictului de interese. Și aici fiecare poate să aleagă soluția cea mai convenabilă.

Dacă ne uităm însă la recomandările organismelor de certificare cu recunoaștere internațională precum IAPP sau PECB vom vedea că pentru acordarea unei diplome de Certified Data Protection Officer este nevoie de o experiență de minim 2-3 ani în protecția datelor personale. De aici reiese că un candidat serios la poziția de DPO trebuie să fi avut un rol cu certe competențe tehnologice și operaționale, oameni cu experiență în project management, data quality, baze de date, managementul riscurilor, securitatea sau protecția datelor. Diferitele statistici arată că în prezent e nevoie de cel puțin 25-30 de ore de instruire doar pentru a obține o înțelegere coerentă a problematicii GDPR, și de ceva mai mult timp pentru pregătirea poziției de DPO.

Unde ne certificăm ofițerii pentru protecția datelor? O soluție este programul de cursuri RQM Cert

Iată-ne ajunși la un alt punct de răscruce în eforturile noastre pentru conformitate. Am identificat cel mai potrivit om din organizație care ne poate reprezenta în fața autorităților, dar cum îl instruim? Unde găsim cursuri de certificare pentru poziția de DPO? Dacă veți citi Catalogul GDPR Ready publicat recent, veți găsi mai multe programe de instruire disponibile la ora aceasta la noi în țară.

La evenimentul Noua ordine europeană pentru protecția datelor personale organizat de agenția Concord Communication în 12 octombrie și având ca partener principal casa de avocatură Mușat & Asociații, a participat și compania RQM Certification, partener PECB pentru România, care a oferit o prezentare a serviciilor de pregătire profesională pentru poziția de Certified Data Protection Officer.

Programul de instruire oferit de RQM Certification este acreditat de PECB, organizație cu sediul în Canada recunoscută internațional pentru competențele și expertiza în implementările standardelor ISO. PECB este un organism de certificare pentru persoane, sisteme de management și produse, pentru o gamă largă de standarde internaționale. Ca furnizor global de servicii de instruire, examinare, audit și certificare, PECB oferă expertiza sa în mai multe domenii precum securitatea informației, IT, continuitatea afacerii, managementul serviciilor, sistemele de management al calității sau managementul riscului. Prin parteneriatul cu PECB, compania RQM Cert poate asigura în România obținerea certificărilor pentru standardele ISO 9001, ISO/TS 16949, ISO 31000, ISO 14001 și ISO 27001.

Certificarea DPO oferită de RQM permite specialiștilor desemnați să dobândească expertiza necesară pentru a înțelege riscurile care ar putea avea un impact negativ asupra organizației, oferindu-le cunoștințele esențiale pentru a implementa strategia necesară, pe baza celor mai bune practici, cerințe și principii GDPR. Cursurile Certified Data Protection Officer  organizate de RQM Cert sunt eșalonate pe o durată de 5 zile lucrătoare și sunt structurate în 25 de secțiuni ce acoperă o largă paletă de probleme, de la elementele de bază conținute de GDPR, la analiza nivelului de pregătire, implementarea și complianța, la obținerea și mai ales păstrarea nivelului de conformitate necesar pentru evitarea oricărui risc și continuitatea în business.

De ce GDPR Ready!

Inițiativa ”GDPR Ready!” a fost gândită pornind de la nevoia reală de informare. Volumul covârșitor de informații, arabescurile cadrului legal, lipsa unei culturi de project management, dar mai ales inexistența unei percepții clare asupra implicațiilor GDPR la nivel managerial, sunt tot atâtea frâne în elaborarea unor planuri concrete de acțiune.

Procesul de obținere a conformității GDPR nu este un simplu proiect de IT și nici o atribuție exclusiva a departamentului de legal. Acest proces necesită o acțiune concentrată și complexă din partea tuturor celor implicați în procesarea datelor personale dintr-o organizație.

Cam asta ne-am propus prin această inițiativă lansată în Iunie 2017. Spre bucuria noastră, un mare număr de specialiști și organizații s-au implicat în proiectele demarate în cadrul inițiativei ”GDPR Ready!”